Prima intalnire

           

Draga jurnalule,

                Trebuie sa recunosc ca mi se pare o incomprehensibila mitocanie expresia mai sus utilizata. Adica serios... In fine...

                Curand am sa iti gasesc un nume; ne vom imprieteni de minune, dupa care vom fi de nedespartit.

                Obligatia mea fata de tine e sa iti spun adevarul gol-golut despre mine, iar obligatia ta este sa ma asculti fara sa ma judeci . Cat despre drepturi... Ai dreptul la opinie, iar eu am dreptul sa te incredintez cui mi se nazareste.

                Hey...stai putin...eu sunt aici personajul principal...Asta imi da dreptul sa am mai multe drepturi. PERFECT! Sincer acum nu am prea mult timp sa definesc alte drepturi, insa am sa ti le dezvalui pe parcurs.

Sa trecem la ce intr-adevar conteaza.

                Am avut primul concert! Al meu. Doar al MEU. A fost super-extra-hiper-mega BESTIAL!

Scena, public, lumini, sunet, fum si alte efecte, trupa cu instrumentele lor in spatele meu, dansatorii care ma inconjurau, sutele de persoane care ma venerau si  imbatau cu bliturile, strigatele si bratele lor... toate destinate spre mine... Ce ciudat...Cand ma gandesc ca asa eram si eu acum cativa ani.